Recomandari
Pentru a putea citi toate ştirile şi pentru a avea acces la secţiunea de download, vă rugăm să vă autentificaţi. În caz că nu aveţi un cont, puteţi crea unul gratuit aici ...
Avem mare nevoie de admini
ANUNT
Datorita faptului ca nu am mai putut sustine financiar serverul pe care se afla toate materialele de la download, deocamdata nu puteti descarca nici un material de pe acest site.
Pentru mentinerea acestui site va avem nevoie de ajutorul dumneavoastra.
Donatiile sunt deschise. Puteti face o donatie in contul: RO55 RNCB 0318 0447 8547 0001
Cont deschis la BCR, Sucursala: Ploiesti. Titular Cont: Musat George Ionut.
Portal Crestin Ortodox
Despre antihrist
Scris de george
Wednesday, 05 August 2009
Despre Antihrist
“- Parinte, spuneti-ne ceva despre Antihrist.
- Sa spunem mai bine despre Hristos… Cat putem, sa fim langa Hristos. Daca suntem cu Hristos, ne vom teme de Antihrist? Oare nu exista duh antihristic acum? Raul face duhul antihristic. Si daca se va naste si un monstru antihrist si va face unele neghiobii, va fi luat in ras la sfarsit. Se vor petrece multe evenimente. Poate veti apuca sa traiti si voi multe din semnele scrise in Apocalipsa. Incet-incet destule incep sa iasa la iveala. Strig si eu netrebnicul de atatia ani! Situatia este infricosatoare, ciudata. Nerozia a intrecut limitele. A venit lepadarea si ramane ca acum sa vina “fiul pierzarii” (2 Tes. 2,3). Totul va deveni un spital de nebuni. In harababura ce va stapani, fiecare stat se va ridica sa faca orice-i spune cugetul.
- Parinte, peste cat timp se vor petrece aceste evenimente?
- Intarzie din pricina ta si a mea, ca sa dobandim o stare duhovniceasca buna. Dumnezeu inca mai rabda, pentru ca de se vor intampla acum ne vom pierde amandoi. Nu se spune nicaieri in invatatura lui Hristos despre un anumit timp (Mt. 24,36; Mc. 13,32; F.Ap. 1,7; I Tes. 5,1;) insa Scriptura spune ca semnele vremurilor vor instiinta despre venirea lor (Mt. 24,29 s.u.; Mc.13,24 s.u; Lc.21, 25 s.u;). Sa fim intotdeauna gata si le vom vedea atunci cand se va apropia timpul. Atunci vom fi mai siguri.
"Credinta nu e ca un curs la fara frecventa. Trebuie sa o traiesti zi de zi"
Parintele arhimandrit Teofil Paraian este unul dintre duhovnicii-reper ai Ortodoxiei. La usa chiliei sale bat zilnic crestini veniti din toate zonele Romaniei, fie pentru a fi spovediti, fie pentru a primi un sfat de indreptare pe calea credintei in Dumnezeu. Cuvantul sfintiei sale este sorbit cu nesat, si din cele peste 30 de carti pe care le-a scris, si in conferintele pe care le tine in toata tara.
Nascut pe 3 martie 1929, in satul Toparcea din judetul Sibiu, din parintii Ioan si Elisabeta, a primit la botez numele Ioan. Este cel mai mare din cei patru frati ai familiei sale. De cand era foarte mic a ramas fara vedere. Este licentiat in Teologie la Sibiu (1952), iar din anul 1953, se afla in obstea manastirii Brancoveanu - Sambata de Sus, sub numele monahicesc de Teofil. I.P.S. Antonie Plamadeala l-a hirotonit preot pe 13 mai 1983, iar din anul 1988 este arhimandrit.
L-am intalnit pe parintele Teofil la Sambata, intr-o zi de februarie a acestui an, cand iarna ce paruse a uita sa mai vina ingropase Muntii Fagarasilor in zapezi. Parintele ne-a intampinat cu bucurie si caldura in chilia sa plina de carti. Si ne-a umplut inima de speranta, chiar daca nu s-a ferit sa vorbeasca despre relele veacului.
În 1654, Blaise Pascal trăieşte o revelaţie religioasă care îi va schimba complet caracterul propriei existenţe, precum şi interesele cognitive. Acceptând şi asumând adevărul religiei creştine într-un mod profund personal, dar şi cât se poate de firesc, Pascal îşi marchează definitiv destinul. Începând cu acest moment, lumea îl va putea descoperi pe acel gânditor profund religios care a elaborat proiectul unei Apologii a creştinismului, rămasă cu un titlu provizoriu: „Cugetări“.
Nedesăvârşită datorită unei morţi premature, această lucrare a rămas într-o formă fragmentară. Ceea ce este însă demn de remarcat este intenţia iniţială a lui Pascal în privinţa metodei sale de a scrie.
„Voi scrie aici gândurile mele fără ordine, dar poate nu într-o confuzie lipsită de scop: aceasta este veritabila ordine care-mi va marca obiectul chiar prin dezordine. I-aş acorda prea mare onoare subiectului meu dacă l-aş trata în ordine pentru că vreau să arăt că el este incapabil de ordine.“ („Cugetări“, 373). Pascal respinge sistemele exclusiv raţionale, cu atât mai mult cu cât cugetările sale se îndreaptă spre analiza fiinţei umane şi a lui Dumnezeu la un nivel existenţial, ce depăşeşte posibilităţile de reprezentare ale intelectului.
Urmarea lui Hristos, calea catre fericire si implinire a umanului
Scris de George Ionut MUSAT
Monday, 10 November 2008
“Am fost răstignit împreună cu Mesia, şi trăiesc...dar nu mai trăiesc eu, ci Mesia trăieşte în mine.Şi viaţa pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul Lui Dumnezeu care m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine”( Galateni 2, 20-21)
Urmarea Lui Hristos, Calea către Fericire şi implinire a umanului
De când ne naştem şi pînă la moarte fiinţa omenească este însetată după împlinire, cunoaştere şi fericire. Este un dat ontologic să căutăm starea de fericire pentru noi şi pentru cei dragi...Să dorim ceva bun pentru noi sau pentru cei dragi.Este un lucru firesc să căutăm să avem o educaţie aleasă şi să dăm o educaţie aleasă copiilor nostri..Să avem o carieră strălucită, să avem o bunăstare materială. Să întemeiem o familie frumoasă.Să fim respectaţi, apreciaţi, înconjuraţi de prieteni şi cei dragi care să ne respecte şi să ne înţeleagă. Privind viaţa americană am realizat că toată lumea zâmbeşte atunci când necesităţile bazale ale vieţii omului sunt satisfăcute. Dar Doamne fereşte să se atingă din greşeală de un fir de păr, din capul cuiva, că suntem gata să scoatem pistolul, sa mergem in justitie, sa revendicam ce este al nostru. Doar Dumnezeu al caruia este tot universul, nu a dorit sa faca recurs la dreptate. Zice un parinte duhovnicesc daca spui ca Dumnezeu este drept, minţi.Dumnezeu este nedrept. I se da rastignire el spune«Parinte, iarta-le lor, caci nu stiu ce fac.I se refuză un pahar cu apă el spune tâlharului «Adevarat graiesc tie, astazi vei fi cu mine in rai» (Luca 23, 43). 3. Este parasit de marea parte a ucenicilor iar el lasa omenirii mai departe pe Maica Sa sa aiba grija de ei«Femeie, iata fiul tau!… Iata mama ta!» (Ioan 19, 26).
Iubiti crestini,
"mergand" pe drumul internetului am dat de un articol scurt si dupa parerea mea frumos, unde domnul (la cererea autorului am scos numele din articol), scria de ce nu ar trece de la adevarata religie la protestantism ...
Mai jos va redau acel articol.
"De la credinta crestina catolica si ortodoxa ne vin clopotele, niste obiecte metalurgice masive si grele, rezultat solemn al focului, o forta implacabila ce a topit un mineral, dandu-i forme fluide, si de aceea atat de metafizice. (Lichidele sint materii magice ce se muleaza, ce curg, neavand alta opozitie decat, la crestini de pilda, insasi formele unui clopot)
Astfel, daca in spatele fiecarui lucru se afla Dumnezeu, atunci acesta negresit a fost materie prima, a fost foc, a fost fizica termica, pentru a sfarsi umanizat in forme de El insusi inspirate, iar nu reprezentant de biserica politica sau de alt soi institutional. Cred asadar in Dumnezeu cand aud clopote iar nu altcumva. Nu vreau sa jignesc pe nimeni, dar cu atat mai putin pot crede cand vad si aud telepredicatori.
Cand profetul trece printr-o sedinta de machiaj, cand interioarele in care se desfasoara el sint atat de somptuoase, cand peisajul devine functional si aseptic, cu public ales in urma unei preselectii, cu regizori de scena, coregrafi si asistenti de iluminare interioara, ma simt coplesit. In afara sunetelor de clopot, si in absenta orgii, cuvintele devin oratorie iar oratoria sfarseste in retorica.
Cand nu exista orgi sau clopote, cand nu exista gonguri sau triangluri, cand nu se aud macar texturile groase de voci calugaresti ce par aritmice si de aceea atemporale, cand nu exista toaca, versetul invocat e o lalaitura beata de Armata a Salvarii, de coruri de consumeristi liberali turmentati la cuget.
Nu sint anarhic in credinta dar nici nu as putea fi fundamentalist, arogant in puritanismul care evident, m-ar justifica.
( La fel imi poate repugna iconografica crestina, de la Renascentisti incoace. Potretele se purifica rasial, si de la semitii care au trait si populat un testament vechi si un altul nou, se junge la duhul unei alte imagerii, de rasa alba,chiar ariana. Ori e o minciuna la mijloc caci zeii nostri sint arabi. Protestantii continua acest spectacol estetic, prezentand un nou Isus, patron, in pamfletele lor, al unei lumi surghiunite intr-un etern suras, reprezentare a unei generatii ce parca doar practica igiena bucala mai inainte de toate).
Insa protestantilor le lipsesc in primul rand clopotele care fac diiiing la sferturile de ora, sau doooong la implinirea uneia, in zilele de sarbatoare naucind prin frenezie, sunet, si vibratie. In ciuda contradictiilor si a tot ceea ce se mai poate spune, raman crestin. "
SFANTUL DIMITRIE CEL NOU BASARABOV, OCROTITORUL BUCURESTILOR
Scris de George Ionut MUSAT
Monday, 20 October 2008
Unul dintre reprezentantii de seama ai vietii crestine, odraslit de fratii nostri romani care traiesc in sudul Dunarii, a fost Sfantul Dimitrie zis “cel nou” sau “Basarabov”, ale carui moaste se gasesc azi in catedrala patriarhala din Bucuresti. A trait in veacul al XIII-lea, deci in timpul “imperiului” de la Tarnovo, intemeiat de romani si de bulgari sub conducerea fratilor Petru si Asan. S-a nascut in satul Basarabov, asezat pe raul Lom, un afluent al Dunarii, in apropierea orasului Russe. Parintii lui erau oameni saraci, care nu l-au putut da la invatatura, de aceea, de mic a fost nevoit sa-si castige el insusi cele necesare traiului. Ani in sir a pascut vitele si oile taranilor din sat, pe colinele din preajma Dunarii si pe vaile inverzite ale raului Lom. Viata in mijlocul naturii a oferit tanarului pastor prilejul de a admira mereu frumusetile firii cele vazute, ajutandu-l sa iubeasca si mai mult pe Facatorul lumii vazute si nevazute. In duminici si sarbatori a luat parte alaturi de parinti si de ceilalti credinciosi, la slujbele savarsite in biserica satului, putand astfel sa asculte invataturile de viata indrumatoare ale Mantuitorului Iisus Hristos, ale Sfintilor Sai Apostoli si ale Sfintilor Parinti. Atmosfera de viata autentic crestina din familie, ca si invataturile pe care le auzea la biserica l-au facut sa fie bland si milostiv cu toti semenii sai. Postea si se ruga mereu, asa cum se cuvine unui adevarat crestin. Se ingrijea mult de cei saraci, carora le impartea o parte din hrana pe care o primea de la consatenii sai pentru paza vitelor.
Infailibilitatea Bisericii si infailibilitatea papala
Scris de George Ionut MUSAT
Monday, 20 October 2008
Biserica fiind viata umana a credinciosilor patrunsa de viata divina, este o taina care nu poate fi niciodata cuprinsa complet intr-o definitie. Cea mai adecvata imagine a Bisericii este aceea de "trup al lui Hristos". Ea a fost folosita cu preferinta de Sfantul Apostol Pavel si de Sfintii Parinti. Ea exprima mai bine ca orice notiune faptul ca in Biserica suntem strans uniti atat cu Hristos cat si intreolalta. Hristos are in Biserica pozitia de cap, care cu puterea ce emana din El promoveaza cresterea trupului in desavarsire si unitatea tot mai stransa in cadrul lui (Efes. IV, 15-16).
Biserica adevarata, fiind trupul lui Hristos, are capacitatea de a cunoaste adevarul revelat si de a-l pastra.
Este de observat ca Biserica nu se considera una cu Hristos in cunoasterea si pazirea adevarului. Ea e luminata de Hristos, adica de Duhul lui Hristos, deci ea are constiinta ca e calauzita de altcineva decat de ea insasi, ca primeste aceasta lumina din adancul dumnezeirii lui Hristos, care o patrunde. Autoritatea ei in materie de adevar de credinta nu este bazata pe constiinta ca ea scoate adevarul de credinta din sine si ca nu-l primeste in urma rugaciunii si a cautarii intru osteneala.
Domnul cu noi !
Pe aceasta cale, vrem sa anuntam toti cititorii nostrii, ca in scurt timp se va alatura portalului nostru mai multi tineri teologi.
Tot cu aceasta ocazie, vrem sa facem publica intentia de a infiinta o revista teologica gratuita.
Aceasta va fi trimisa in cate 3 (trei) exemplare la fiecare parohie.
Stim ca numarul de exemplare este mic, dar aceasta initiativa, este pornita cu forte si fonduri proprii.
Speram ca aceasta initiativa sa fie primita cu ochi buni si cu inimile larg deschise.
Domnul fie cu noi !
Amin !
Toate materialele postate aici apartin autorilor de drept. In caz ca sunteti proprietarul unuia din aceste fisiere si doriti ca ele sa fie scoase de pe serverul nostru, contactati-ne !
Aceste informatii sunt cu caracter pur informativ.
Daca va place un produs din cele cu copyright, cumparati-l, astfel ajutati autorul
Toate Categoriile 
- Parinte, peste cat timp se vor petrece aceste evenimente?
“Am fost răstignit împreună cu Mesia, şi trăiesc...dar nu mai trăiesc eu, ci Mesia trăieşte în mine.Şi viaţa pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul Lui Dumnezeu care m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine”( Galateni 2, 20-21)
Biserica fiind viata umana a credinciosilor patrunsa de viata divina, este o taina care nu poate fi niciodata cuprinsa complet intr-o definitie. Cea mai adecvata imagine a Bisericii este aceea de "trup al lui Hristos". Ea a fost folosita cu preferinta de Sfantul Apostol Pavel si de Sfintii Parinti. Ea exprima mai bine ca orice notiune faptul ca in Biserica suntem strans uniti atat cu Hristos cat si intreolalta. Hristos are in Biserica pozitia de cap, care cu puterea ce emana din El promoveaza cresterea trupului in desavarsire si unitatea tot mai stransa in cadrul lui (Efes. IV, 15-16). 
|