ANUNT

“ Si chemand la sine multimea, impreuna cu ucenicii Sai, le-a zis: Oricine voieste sa vina dupa Mine sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa-Mi urmeze Mie. Caci cine va voi sa-si scape sufletul il va pierde, iar cine va pierde sufletul sau pentru Mine si pentru Evanghelie, acela il va scapa. Caci ce-i foloseste omului sa castige lumea interga, daca-si pierde sufletul? Sau ce ar putea sa dea omul in schimb pentru sufletul sau? Caci de cel ce se va rusina de Mine si de cuvintele Mele, in neamul acesta desfranat si pacatos, si Fiul Omului Se va rusina de el cand va veni intru

slava Tataului Sau cu sfintii ingeri. Si le zicea lor (ucenicilor si celor de fata, si noua): Adevarat graiesc voua ca sunt unii, din cei ce stau aici (si acum), care nu vor gusta moartea pana ce nu vor vedea imparatia lui Dumnezeu, venind intru putere.”

Cuvânt despre proorocii mincinoşi şi despre învăţătorii mincinoşi şi despre ereticii fără de Dumnezeu şi despre semnele sfârşitului    acestui veac. Spus când urma el să plece din trup

1. Dureros e cuvântul, pentru că-i şi ultimul, precum  mi s-a arătat, însă şi plin de multă bucurie. Dureros, într-adevăr, pentru că nu voi mai vorbi către voi: dar plin de bucurie, că a venit la mine vremea să fiu slobozit şi împreuna cu Hristos să fiu; şi, după cum a zis Domnul: Nu voi  mai vorbi cu voi (In. 14:30).

Dar mai vorbesc acum întru durerea inimii despre proorocii mincinoşi şi învăţătorii mincinoşi  şi ereticii  fără de Dumnezeu, despre care Apostolul a spus: Oamenii rai şi impostori vor propaşi  spre mai rău. amăgind şi amăgiţi fiind (2Tim 3:13), despre care adesea v-am pomenit. Căci multe cuvinte am făcut cu harul  lui  Hristos,  precum  şi  ştiţi,   iubitorilor de Dumnezeu; şi aproape în fiecare cuvânt v-am pomenit despre acestea, de vă amintiţi de cele grăite ieri; dar ştiu că  vă amintiţi şi cel mai mult cei iubitori de Dumnezeu, cei iubitori de cărţi şi cei iubitori de Hristos.

Din seara nunţii în care o vei primi pe mireasa ta în camera de mire, primeşte-o ca pe o statuie şi chiar de atunci să înveţe să fie cumpătată, blândă şi să trăiască cinstit; de la început chiar, de cum păşeşte pragul casei tale, să calce în picioare dragostea de bani. Să o înveţi să fie înţeleaptă, să o înveţi să nu-şi atârne aurării de urechi, nici împrejurul gâtului, nici pe pereţii casei; sa nu dorească haine ţesute cu fir de aur şi nici obiecte de lux.

Podoaba ei să fie strălucitoare, dar strălucirea să nu fie o insultă. Acestea toate să fie lăsate celor nechibzuiţi; tu însă împodobeste-ţi casa cu multa cuviinţă, mirosind mai degrabă de înfrânare decât de parfumuri. Două lucruri vor rezulta de aici. Intâi nu se va mâhni mireasa, când, după terminarea nunţii, se vor trimite înapoi fiecăruia hainele ţesute cu fir de aur şi vasele cele de argint; al doilea, mirele nu se va mai îngriji de pierderea şi de paza celor adunate.

După aceasta, după ce se va fi terminat toată desfătarea zilei de nuntă, ia-ţi mireasa ta, formează-o bine, întinzând pentru multă vreme simţul de pudoare şi nu căuta să stingi acest simţ degrabă. Căci chiar dacă fata ar fi lipsită de acest simţ, totuşi ştie să tacă până la o vreme, sfiindu-se de bărbat şi surprinsă de noile împrejurări în care intră. Aşa dar să nu strici repede acest simţ de pudoare, după cum fac bărbaţii cei desfrânaţi, ci prelungeşte-l pentru multa vreme, căci de mare folos îţi va fi acesta. Niciodată nu te va cârti şi nici nu te va mustra pentru cele ce ai hotărît.

Caci chiar si pentru aceasta bucurie vor da sama. Sa nu-ti închipui, ca precum aici a avea tovarasi la nenorociri îti aduce oarecare mângaere, tot asa va fi si acolo.

Oare tatal când vede pre fiul sau stând în aceiasi osânda, va simti el mângâiere, sau poate un adaos la durerile sale? Dara barbatul când vede pe femeia sa ? Dara oamenii când vad pe un om? Oare atunci nu ne vom misca înca mai mult ? Da, desigur, insa acolo nu vor fi suferinti de acestea, ci cu totul altele: plângere va fi, si scrîsnirea dintilor, vazându-ne unii pre altii, vaitându-ne cu totii. Cei ce sunt în saracie, oare vom simti vreo mângâere în ralelelor, din împartasirea altora la saraciea aceea?

52. Ce este constiinta morala?
Constiinta morala este glasul lui Dumnezeu in sufletul credinciosului, glas care-l indeamna la implinirea legii morale. Glasul acesta il poate cunoaste fiecare, caci dupa credinta noastra constiinta s-a nascut deodata cu omul. Ea este de obarsie dumnezeiasca. Sfantul Ioan Gura de Aur spune: "Cand Dumnezeu l-a facut pe om, a sadit in fiecare judecata nemincinoasa a binelui si a raului, adica regula constiintei" 622 (Sfantul Ioan Gura de Aur, Expunere la Psalmul 147, 3, Migne, P. G., vol. LV, col. 482).

53. La ce-i slujeste omului constiinta?
Constiinta slujeste drept calauza la implinirea legii. Ea este judecatorul neadormit si aspru, care nu se poate cumpara cu nimic si care se pronunta asupra fiecarei fapte, aratand daca aceasta este buna sau rea si deci daca trebuie savarsita sau nu. Ea isi ridica glasul atat inainte de savarsirea unei fapte, cat si dupa savarsirea ei. Inainte de savarsirea unei fapte, constiinta spune daca fapta este buna sau rea si ne sfatuieste sa o implinim sau nu. Dupa savarsirea faptei, tot ea ne judeca. Daca am ascultat de glasul ei, daca ne-am implinit datoria si ne-am ferit de fapte rele, atunci constiinta ne rasplateste cu bucurie, multumire si liniste sufleteasca. Iar daca n-am ascultat de glasul constiintei si am savarsit fapte rele, atunci ea ne pedepseste cu aspre mustrari; simti, adica, neliniste si apasare in suflet. De aceea, crestinul trebuie sa asculte totdeauna de glasul constiintei sale. Orice lucrare potrivnica constiintei este rea si aduce pedeapsa, precum citim in Sfanta Scriptura: "Tot ce nu este din credinta" (adica din convingere intima), "este pacat" (Rom. 14, 23).