Recomandari
Pentru a putea citi toate ştirile şi pentru a avea acces la secţiunea de download, vă rugăm să vă autentificaţi. În caz că nu aveţi un cont, puteţi crea unul gratuit aici ...
Avem mare nevoie de admini
ANUNT
Datorita faptului ca nu am mai putut sustine financiar serverul pe care se afla toate materialele de la download, deocamdata nu puteti descarca nici un material de pe acest site.
Pentru mentinerea acestui site va avem nevoie de ajutorul dumneavoastra.
Donatiile sunt deschise. Puteti face o donatie in contul: RO55 RNCB 0318 0447 8547 0001
Cont deschis la BCR, Sucursala: Ploiesti. Titular Cont: Musat George Ionut.
Portal Crestin Ortodox
|
Scris de george
|
|
Sunday, 04 March 2012 |
Mântuitorul Hristos spune la un moment dat în Evanghelia după Matei: „Când vă rugaţi, nu spuneţi multe ca neamurile, că ele cred că în multa lor vorbărie vor fi ascultate. Deci nu vă asemănaţi lor, că ştie Tatăl vostru de cele ce aveţi trebuinţă mai înainte ca să cereţi voi de la El.” (Matei 6, 7-8)
Pe de o parte ştim că Domnul Hristos mereu ne-a îndemnat la rugăciune: „Privegheaţi şi vă rugaţi, ca să nu intraţi în ispită. Căci duhul este osârduitor, dar trupul este neputincios.” (Matei 26, 41), la fel şi Sfântul Apostol Pavel: „Rugaţi-vă neîncetat.”(1 Tesaloniceni 5, 17), şi la fel toţi Sfinţii Părinţi ai Bisericii noastre, dar pe de altă parte Domnul ne spune că Tatăl, Căruia ne rugăm ştie tot ce vom cere dinainte de a cere noi, ştie tot ce avem nevoie dinainte de a-le gândi noi. E un paradox să-i spui ceva cuiva care ştie totul, atunci de ce-i mai spunem? De ce ne mai rugăm?
Dacă Dumnezeu ştie tot ce simt şi tot ce-i voi cere în această seară la rugăciune, de ce să-i mai spun? N-ar putea El oare să ne ajute fără să-L mai rugăm? N-ar putea oare să ne vină în ajutor în viaţa noastră fără ca noi să-i spunem mereu ce probleme avem? Pare o pierdere de timp... Dacă am gândi în termeni economici şi de eficienţă, ne-am putea gândi că este o prostie ca subalternul să meargă să-şi informeze şeful de anumite probleme din firmă, pe care şeful le ştie deja. Care ar mai fi rostul? Nu mai bine s-ar pune pe treabă şi ar folosi acel timp pentru a rezolva problema?
Comunicarea între oameni este cheia rezolvării tuturor problemelor. Chiar dacă şeful ştie tot, discuţia cu subalternul său ajută mult la consolidarea relaţiilor de servici între ei, ajută la creşterea încrederii reciproce, şi e foarte posibil ca din discuţii să apară soluţii nebănuite de niciunul din ei pentru acea problemă. Astfel deşi aveau amândoi aceleaşi informaţii despre o anumită problemă, totuşi comunicarea aduce un plus pe care niciunul din ei nu-l bănuiau înaintea începerii discuţiei.
|
|
Citeste mai departe...
|
|
|
Câteva sfaturi pentru citirea scrierilor Sfinţilor Părinţi |
|
|
|
|
Scris de george
|
|
Sunday, 04 March 2012 |
Menționasem într-un comentariu la un articol recent că oameni vorbesc despre Sfinții Părinți ai Bisericii mai mult decât chiar îi citesc. De asemenea, notam atunci și faptul că e destul de greu de găsit traduceri bune ale scrierilor acestora, așa că m-am gândit să vă ofer câteva gânduri referitoare la citirea Sfinților Părinți, precum și câteva sugestii la începutul acestui important drum.
Mai întâi, trebuie să înțelegeți că niciodată nu veți putea citi toate scrierile acestora, și nici nu veți putea înțelege tot ceea ce ei au scris.
Apoi, Sfinții Părinți nu trebuie citiți aşa cum citim Sfânta Scriptură, şi nici ca argumente infailibile pentru a susține diverse doctrine sau concepte. “Sfintii Parinti” reprezintă o multitudine de scrieri care nu sunt nici pe departe egale în ceea ce privește calitatea sau importanța lor. Ele fac parte integrantă din Sfîntă Tradiție și prin prisma acesteia trebuie citite și înțelese aceste scrieri.
În al treilea rând, nu e nicio rușine ca lectura Sfinților Părinți să fie realizată în mare parte din surse secundare, de încredere. Scrierile Sfinților Părinți nu conţin şi date despre contextul istoric şi cultural al vremurilor în care au fost scrise. Astfel, o parte foarte importantă a interpretării acestora nu este la îndemâna multor cititori. Chiar și marii cărturari ai Patristicii (cei a căror specialitate e reprezentată de scrierile Sfinților Părinți) nu sunt la fel de competenți în privinţa fiecărei perioade a istoriei Patristice. În Ortodoxie, această perioadă se presupune că a durat cel puțin până în secolul al XIV-lea, dar sunt și alții care spun că nici acum nu s-a terminat vremea Părinților.
Când spun surse secundare, de încredere, mă refer la scrieri despre viețile și învățăturile Sfinților Părinți ale unor scriitori ortodocși respectați. Dacă un scriitor ortodox este controversat, aș recomanda să se citească scrierile lui cu un pic de reticență și detașare, sau să le citiţi deloc. Există destule materiale de citit, fără să ne limităm la a le citi pe cele controversate.
În final (cel puțin la capătul acestor sugestii preliminare), aș sugera că cea mai importantă moștenire patristică este bogăția liturgică a Bisericii. Citiți rugăciunile şi rânduiala slujbelor și meditați la ceea ce ele spun. Când ceva vă ridică o întrebare ce pare importantă, căutați să găsiți răspuns la ea.
Acum câteva sugestii pentru lectură:
Sfinții Părinți Apostolici (prima generație, imediat după Sfinții Apostoli) sunt foarte accesibili și ușor de citit. În general, opera lor seamănă foarte mult cu Noul Testament. Epistolele Sfântului Ignatie Teoforul, Martiriul Sfântului Policarp, episcopul Smirnei și altele (care, în general, se găsesc publicate într-un singur volum) merită toate citite.
“Despre întruparea Cuvântului” a Sfântului Atanasie cel Mare este de o importanță deosebită. Pe lângă aceasta, aș adăuga Despre predica apostolică a Sfântului Irineu de Lyon. Ambele sunt mărturii despre opinia Bisericii primare asupra multor întrebări importante.
Cu cât se înaintează mai mult în istorie (raportându-ne la perioada scrierii Noului Testament), cu atât mai necesar devine un ghid de citire a Sfinților Părinți și, totodată, crește și importanta existenței unor surse secundare de bună calitate. Editura St. Vladimir’s Seminary Press a publicat multe titluri recomandate în acest domeniu.
Dar, după cum am mai menționat, fără educație teologică, multe din scrierile Patristice citite fără un indrumar vor fi ori înțelese greșit ori utilizate greșit. Nu sunt lecturi ușoare.
Un alt lucru important: Părinții Bisericii ar trebui citiți în general pentru edificare personală și nu ca un mod de a dobândi cunoștințe sau autoritate. Dacă lectura se face cu un ochi la Dumnezeu și cu celălalt în inima noastră, totul este bine. Dar prea multe cunoștințe, care nu sunt susținute de rugăciune și de viață creștină, nu sunt doar nesănătoase, ele pot deveni chiar un pericol pozitiv pentru cei din jur. Deja avem prea multe autorități auto-proclamate în Biserică.
Dintre scrierile Bisericii, se detaşează Sfintele Canoane. Nu îmi amintesc să fi sugerat cuiva să citească canoanele, mai ales că nu văd ceva bun să iasă dintr-o asemenea lectură, exceptând cei care au reponsabilitatea de a le aplica (preoții, dar mai ales episcopii). De asemenea, există persoane care cu de la sine putere citesc aceste canoane, pentru ca mai apoi să atace episcopii Bisericii sau pe preotul lor paroh pentru că nu utilizează canoanele în mod corect. Rareori asemenea gânduri vin de la Dumnezeu. Oricine porneste pe acest drum, ar trebui să-și facă un proces de conștiință și să se asigure că nu trăieste într-o iluzie. În fond, cine i-a numit pe ei judecători? Acei puțini oameni care au fost chemați să ocupe aceste poziții în Biserică, le acceptă, sper eu, cu mare frică și evlavie, știind că ei vor fi cei judecați cel mai aspru. Mă bucur că nu sunt episcop (din mai multe motive) și multe lucruri referitoare la a păstori o eparhie mi se par înspăimântătoare. Starețul unei mari mânăstiri ortodoxe, pe care îl cunosc personal, a spus la un moment dat că cea mai mare temere a lui o are atunci când trebuie să dea cuiva canon de ascultare. Cei care găsesc în asta o plăcere, ar trebui să-și reexamineze amăgirea în care trăiesc (sau să-i lase pe alții să-i examineze).
Va îndemn din toată inima să citiți Sfinții Părinți sau cel puțin să citiți scrieri ale celor care s-au familiarizat cu Sfinții Părinți, care vor spicui din comorile lor și le vor împarți cu voi. Luați aminte la cei ce constant citează din Sfinții Părinți și sunt mereu generoși cu opiniile lor (ceea ce, bineînțeles, înseamnă că și acest blog trebuie citit cu o fărâmă de scepticism). Mai ales, fiți atenți la cei ce îi citează pe Sfinții Părinți, dar îi critică constant pe alți ortodocși. Rareori acesta este un gând dat de Dumnezeu.
Majoritatea Părinților Bisericii sunt sfinți – ei nu ne scriu nouă din vreo zonă crepusculară. Când cititi scrierile Patristice (la fel ca atunci când citiți Noul Testament), cereți-i autorului să se roage pentru voi și să vă ajute să înțelegeți ceea ce citiți.
O scurtă listă a unor importante scrieri Patristice:
Sfântul Ignatie al Antiohiei – important mai ales pentru felul în care vedea el organizarea Bisericii primare și a Sfintelor Taine.
Sfântul Irineu din Lyon important mai ales pentru felul în care înţelege el rolului Sfintei Tradiții în Biserică, ca fiind primordial. Încercarea de a citi Împotriva ereziilor se va dovedi imposibilă sau, cel puțin, vă va da dureri de cap.
Sfântul Atanasie cel Mare – Tratatul despre întruparea Cuvântului este una din cele mai importante scrieri ale Bisericii primare și reprezintă baza înțelegerii noastre a ceea ce înseamnă mântuirea.
Sfântul Vasile cel Mare – Despre Sfântul Duh este o scriere scurtă, dar importantă. Scrieri secundare ale operei sale se pot dovedi extrem de folositoare.
Sfântul Grigorie Teologul – un apropiat al Sfântului Vasile. Multe din omiliile sale sunt cel puțin la fel de bune ca și ale Sfântului Ioan Gură de Aur.
|
|
Ultima actualizare ( Sunday, 04 March 2012 )
|
|
Citeste mai departe...
|
|
|
Postul – Rugăciuni pe malul lacului – XLI |
|
|
|
|
Scris de george
|
|
Sunday, 04 March 2012 |
de Sf. Nicolaie Velimirovici
Postind am înveselit nădejdea mea în Tine, Domnul meu, Care vei veni din nou.
Postul grăbeşte pregătirea mea pentru venirea Ta, singura nădejde a zilelor şi a nopţilor mele.
Postul face trupul meu sa fie mai subţire, astfel încât ceea ce rămâne să poată străluci mult mai uşor odată cu sufletul.
Aşteptându-Te pe Tine, nu doresc să mă hrănesc cu sânge, nici să ucid, astfel încât animalele să simtă bucuria aşteptării mele.
Dar cu adevărat, abţinerea de la mâncare nu mă va salva. Chiar dacă aş mânca numai nisipul din lac, Tu nu ai veni la mine, decât dacă postul ar pătrunde mai adânc în sufletul meu.
|
|
Citeste mai departe...
|
|
|
Dificultatea Postului Mare |
|
|
|
|
Scris de george
|
|
Sunday, 04 March 2012 |
Mulţi dintre cititorii noştri provin din comunităţi care folosesc calendarul apusean în care astăzi este prima zi a Postului Mare, Miercurea Cenuşii. Postul ortodox începe în această duminică la apusul soarelui. Această scurtă reflecţie poate fi de ajutor pentru noi toţi.
Postul Mare este unul dintre cele mai importante angajamente spirituale din cursul anului Bisericii Ortodoxe. Nu ni se cere nimic neobişnuit, nimic din ce nu facem şi în restul anului. Postim, ne rugăm, facem milostenie, mergem la slujbe, etc. Dar facem toate acestea cu intensitate şi frecvenţă mai mare iar contextualizarea Bisericii acestei perioade conduce înţelesurile sale mai departe şi mai profund.
Desigur, pocăinţa este cea mai importantă. Aici mă gândesc cel mai mult la îndemnul Sfântului Pavel din Romani 12:1–3
|
|
Citeste mai departe...
|
|
|
Uluitoare ipoteza greceasca: Sfantul Apostol Andrei a petrecut in Dacia 20 de ani! |
|
|
|
|
Scris de george
|
|
Sunday, 19 February 2012 |
“Un interviu acordat de ziaristul grec George Alexandrou, autorul uneia dintre cele mai vaste monografii dedicte Apostolului Andrei (pe care il praznuim pe 30 noiembrie), intitulata “El a ridicat crucea pe geata”, jurnalului ortodox de credinta si cultura “Drumul Emausului” din America, ne dezvaluie un fapt uluitor: Apostolul neamului nostru a folosit “cartierul general” din Scythia Minor timp de 20 de ani!
In urma cercetarilor sale, George Alexandrou a constatat ca, din uriasul puzzle, reprezentat de teritoriul unde se presupune ca ar fi ajuns Andrei in cele patru calatorii misionare ale sale, lipseste o “secventa” de 20 de ani, cuprinsa intre intoarcerea lui la Marea Neagra din Valaamo (Finlanda) pana la plecarea spre Sinopae si de acolo spre Patras, in Achaia, unde avea sa fie martirizat. Aceasta lunga perioada de timp, conform celor constatate de Alexandrou, Apostolul Andrei ar fi petrecut-o in Dobrogea de astazi, unde isi avea ‘”cartierul general” in Pestera de care traditia i-a legat numele. De aici, ar fi intreprins calatorii evanghelizatoare in restul Daciei, pe Dunare, in sudul fluviului, pe malul Marii Negre, dincolo de Prut si chiar in teritorii mai indepartate. Dupa fiecare asemenea misiuni s-ar fi intors in pestera sa.
«Cartierul general» din Dobrogea, cel mai iubit, dupa Hristos
Alexandrou explica aceasta lunga ramanere a apostolului in Scytia Minor prin faptul ca s-ar fi “simtit foarte apropiat de daci deoarece erau monoteisti. Potrivit lui Flavius Josephus, preotii locului erau ca esenienii: virgini, strict vegetarieni, ca ascetii din desert. Societatea daca era foarte libera, femeile aveau aceeasi pozitie cu barbatii, spre deosebire de societatea greco-romana, dacii nu aveau sclavi. De fapt, erau unici in lume la acea vreme pentru ca nu aveau sclavi. Potrivit traditiilor romanesti si descoperirilor arheologice, dacii au devenit crestini datorita Sfantului Andrei insusi, in primul secol. Este firesc sa se fi simtit ca acasa in randul clerului dac si ca ei sa-l fi acceptat rapid si sa fie convertiti”, mai spune jurnalistul grec in interviul amintit. Alexandrou crede ca Apostolul Andrei a iubit acest loc din Scythia Minor mai mult decat orice, dupa Hristos. “Cred ca Dumnezeu i-a oferit asta ca o consolare deoarece a avut calatorii misionare foarte dificile. Avem descrieri ale unor locuri unde nu a fost bine-venit, de unde a fost obligat sa plece. Lucrurile au fost deseori foarte dificile, mai ales cand a fost la slavi, unde sacrificiul uman era inca practicat. Va puteti imagina: Era obosit sa treaca prin astfel de lucruri si cand a venit la daci… unde grecii si evreii erau acceptati in aceeasi masura si unde existau preoti sihastri asceti, se intelege cat de lesne s-a integrat. Putea sa predice, era fericit acolo. De fapt, dacii credeau ca religia pe care el a adus-o nu era numai mai buna decat a lor, ci si o continuare a vechii religii. Au privit religia nativa ca prevestitoare pentru crestinism. Douazeci de ani inseamna mult si se intelege de ce romanii isi amintesc de el mai mult decat de alte traditii”, mai spune cercetatorul grec.
A fost Sfântul Andrei martirizat in timpul imparatului Traian?
George Alexandrou acorda o mare credibilitate traditiilor romanesti despre Apostolul Andrei, pe care le considera “cele mai de nadejde”. In baza lor, afirma ca, la vremea martiriului, apostolul ar fi avut 85 de ani, poate chiar 95. Totodata, cercetatorul grec este de parere ca martiriul lui nu ar fi avut loc pe vremea lui Domitian sau Nero, conform traditiilor grecesti, ci la inceputul celui de-al doilea secol, pe vremea domniei lui Traian, intre anii 95 d.Hr. si 105 d.Hr. El ia de baza traditiile romanesti si versiunea Sfantului Grigore de Tours a “Faptelor lui Andrei”, in care se spune ca inainte de martiriu, apostolul a avut un vis in care si-a vazut fratele Petru si pe Ioan Evanghelistul in Rai. Aceasta ar putea fi o referire indirecta la faptul ca apostolii Petru si Ioan murisera deja. Sfantul Epiphanius spune acelasi lucru, la fel si Pseudo-Abdia, episcopul Babilonului. De altfel, traditia greaca plaseaza moartea misterioasa a Sfantului Ioan Evanghelistul din Efes (cum ca ar fi fost ingropat de viu pana la gat si apoi corpul lui a disparut pur si simplu) in anul 102 sau 103 d.Hr. “De fapt, exista si acum cantece populare (romanesti n.n.) care vorbesc despre o intalnire intre imparatul Traian si Sfantul Andrei”, concluzioneaza cercetatorul.
|
|
Citeste mai departe...
|
|
|
Observatii pastorale (I): “Doamne ajuta, Parinte!” sau “Sarut mana, binecuvantati Parinte!” |
|
|
|
|
Scris de george
|
|
Sunday, 19 February 2012 |
Pentru un crestin ortodox nu este important numai sa creada in Dumnezeu si sa-l slujeasca asa cum poate, ci, mai ales, sa cunoasca invatatura de credinta ortodoxa si sa-l slaveasca drept si corect pe Dumnezeu. De aici si intelesul cuvantul ortodox, adica dreptslavitor. Nu-l poti slavi pe Dumnezeu oricum, ci numai asa cum El ne-a invatat si aratat.
In perioada comunista a fost mai greu cu lucrarea de catehizare a credinciosilor si ea s-a facut pe ici pe colo, adica pe unde s-a putut si cum s-a putut. Astazi, Biserica incearca sa faca aceasta lucrare mult mai sistematic si mai eficient. Totodata, ea incearca sa recupereze timpul pierdut. Dar nu este usor si este un proces de durata.
|
|
Citeste mai departe...
|
|
|
Popasuri de suflet: Manastirea Varatec |
|
|
|
|
Scris de george
|
|
Sunday, 19 February 2012 |
Hramurile: “Adormirea Maicii Domnului”(15 august)
şi “Sfântu Cuvios Iosif de la Văratec”(16 august)
Permanent sprijinită de marii ierarhi ai Moldovei, dintre care se detaşează mitropoliţii Veniamin Costache, Iosif Naniescu şi Pimen Georgescu, Mănăstirea Văratic s-a dezvoltat rapid ca un “mare stup duhovnicesc”, constituind un model pentru alte mănăstiri de călugăriţe din ţară, dar şi un important factor de cultură pentru locuitorii satelor din zonă. Încă din 1860 s-a înfiinţat în satul Văratic o şcoală sătească mixtă, la care a funcţionat ca profesor “iconomul” Gheorghe Cheşcu şi ale cărei nevoi materiale erau acoperite de mănăstire. La sfârşitul aceluiaşi an s-a constituit şi Şcoala primară de fete condusă de profesoara Nastasia Agapi şi care avea ca “sediu” trapeza mănăstirii.
|
|
Citeste mai departe...
|
|
|
Apocatastaza origenista si implicatiile ei dogmatice (IX) |
|
|
|
|
Scris de george
|
|
Sunday, 19 February 2012 |
ATITUDINEA BISERICII FAŢĂ DE ADEPŢII APOCATASTAZEI
ŞI POSIBILITATEA RECONSIDERĂRII LOR[i]
Biserica a condamnat întotdeauna fără menajamente pe cei ce i-au atacat în vreun fel doctrina de-a lungul veacurilor. Astfel a reuşit să-şi păstreze nealterate adevărurile de credinţă, în ciuda numeroaselor lupte cu ereziile de tot felul.
Astfel s-a întâmplat şi cu teoria Apocatastazei, pe care a combătut-o la Sinodul V Ecumenic, dar şi cu iniţiatorul ei, Origen.
Astăzi se aud voci din ce în ce mai numeroase şi mai puternice care cer cu insistenţă reabilitarea lui Origen şi reconsiderarea operei lui. Motivele unei asemenea pretenţii nu sunt puţine având în vedere circumstanţele condamnării lui Origen şi sunt, poate, întemeiate.
Se afirmă deseori că „ greşelile dogmatice ale lui Origen sunt reale şi nu este câtuşi de puţin vorba să se nege ca atare. Dar în judecarea lor trebuie să se ţină seama de poziţia în care se aşază cel ce le săvârşeşte, de intenţiile lui, de rolul şi valoarea pe care el le-o atribuie în ansamblul doctrinei sale şi de stadiul în care se găseau teologia şi acţiunea de dogmatizare a Bisericii, atunci când acele greşeli se enunţă ca idei teologice
|
|
Citeste mai departe...
|
|
|
Poti fi gasit vrednic de Trupul si Sangele Domnului, dar nevrednic de preotie? |
|
|
|
|
Scris de george
|
|
Monday, 05 December 2011 |
Desfrânaţii si Preoţia
"Nimic sa nu faci fara sfat, intreaba inainte de orice pe oricine, chiar pe un copil,
rugandu-te lui Dumnezeu ca sa-ti raspunda prin acela:
Iata dreapta socoteala!"
(Sfantul Ioan Scararul)
"Mai pot sa slujesc lui Dumnezeu ca preot?" Ideea acestui articol s-a nascut din discutia
sincera, deschisa cu un student de la Teologie - Pastorala. Seriozitatea problematicii ridicate
m-a facut sa cred ca merita o tratare speciala si nu doar un raspuns "evaziv" la Posta
redactiei[21], in nadejdea ca se vor folosi si alti teologi.
Problema ridicata de studentul teolog se refera strict la pacatul desfranarii pe care l-a savarsit
demult, dinainte de intrarea la Teologie, cand nu ajunsese la cunostinta adevarului, un pacat
mai vechi, spovedit si nerepetat, pentru care a varsat lacrimi. Mai apoi, studentul s-a invrednicit
si de impartasirea cu Sfintele Taine.
"Stiu ca Sfintii Parinti sunt categorici, insa vedeti vreo sansa sa pot sluji lui Hristos ca preot?"
intreba studentul aproape plangand. Concret, cel ce a desfranat si s-a pocait mai poate primi
hirotonia?
Intr-adevar, desfranarea este unul din impedimentele la preotie, dupa cum spune si Sfantul
Simeon al Tesalonicului: "...cel ce curveste dupa botez sau a avut tiitoare nu poate sa fie
arhiereu, preot, diacon sau altceva din randuiala preoteasca"[22]. Tot astfel se exprima Ioan
Postitorul, Marele Vasile si nu numai ei: "Cel ce a curvit macar o data, preot sa nu se faca".
Impedimentele la preotie sunt, de altfel, mult mai multe, dar nu le vom pomeni acum.
Trebuie sa-ti marturisesc ca am simtit ca vrei, desi nevrednic fiind, sa te apropii de preotie din
dragoste pentru Hristos si pentru oameni si nu pentru alte pricini nebinecuvantate. Cand ai
amintit de Fericitul Augustin am simtit ca vrei sa spui "ar trebui sa se poata, vreau din tot
sufletul sa-I slujesc Lui"...
Exista acel canon care se refera la fostii pagani, carora prin botez, li se iarta desfranarile si pot
sa se faca preoti[23] (e si cazul Fericitului Augustin, care-si marturiseste in Confesiuni - III, 1 -
viata desfranata, si care dupa convertire va ajunge episcop). Iata, deci, ca botezul sterge
desfranarea. Logica e simpla, paganul (necrestinul) desfranand nu se leapada de Hristos pe
care nu-L stie. Celui botezat, crestinului adica, desfranarea i se socoteste ca o forma de
apostazie, el intineaza haina botezului. Vedem dar ca impedimentul nu sta in intinarea trupului,
ci in vointa. Cel care a putut sa schimbe mangaierile harului pe mangaierile unei femei, nu prea
mai are ce sa faca in altar. Cu toate ca si pentru acesta este pocainta. Tu, care ai primit botezul
de mic, dar nu ai avut cunostinta cea buna, traind intr-o familie si intr-o societate care nu pun
|
|
Ultima actualizare ( Monday, 05 December 2011 )
|
|
Citeste mai departe...
|
|
| | << Start < Inapoi 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 Inainte > Sfarsit >>
| | Rezultate 14 - 26 din 172 |
|
|
|
Ce mai e nou ... |
Domnul cu noi !
Pe aceasta cale, vrem sa anuntam toti cititorii nostrii, ca in scurt timp se va alatura portalului nostru mai multi tineri teologi.
Tot cu aceasta ocazie, vrem sa facem publica intentia de a infiinta o revista teologica gratuita.
Aceasta va fi trimisa in cate 3 (trei) exemplare la fiecare parohie.
Stim ca numarul de exemplare este mic, dar aceasta initiativa, este pornita cu forte si fonduri proprii.
Speram ca aceasta initiativa sa fie primita cu ochi buni si cu inimile larg deschise.
Domnul fie cu noi !
Amin !
|
|
Muzica pentru suflet |
Vreti sa Downloadati aceste melodii ?
Da-ti click AICI !!! |
|
Toate Categoriile 
|