ANUNT

I CASA PARINTEASCA

Fericitul întru pomenire, Arhimandritul Cleopa Ilie, părintele nostru duhovnicesc, s-a născut în comuna Sulita, judetul Botosani, la 10 aprilie, anul 1912.

Părintii săi, Alexandru si Ana Ilie, au fost un exemplu viu de trăire crestină, fiind iubitori de Dumnezeu, de biserică si de copii. Nu lipseau niciodată de la sfintele slujbe, făceau milostenie, se rugau mult împreună cu copiii, si duceau o viată curată si bineplăcută lui Hristos. Casa lor era ca o biserică, asa cum povestea si Părintele Cleopa: ''Aveam o cameră toată numai cu icoane. Un fel de paraclis. Acolo ne rugam. Chiar si la miezul noptii ne sculam si făceam rugăciuni''. Nu se auzea între ei de înjurături, betie, desfrâu, judecăti pentru avere si avorturi, ci viata de zi cu zi curgea lin ca o apă dulce de izvor, căci asa se mostenea din mosi-strămosi si asa era traditia crestină în partea locului.

Nu întâmplător s-au născut în această zonă, cu rânduiala lui Dumnezeu, multi oameni mari, dintre care nu putini călugări, preoti, ierarhi alesi si cuviosi, cum a fost si Sfântul Ioan cel Nou de la Neamt (1913-1960) si chiar Ieroschimonahul Paisie Olaru, duhovnicul Părintelui Cleopa. Între acestia nu gresim dacă îl numărăm si pe vrednicul de pomenire, părintele nostru duhovnicesc al tuturor, Arhimandritul Cleopa Ilie.

Era odata un calugar în Galia, în Franta de astazi. Era pe timpul când Biserica din Apus nu era catolica, ci era o singura Biserica Ortodoxa în toata lumea, ca pâna la anul 1054 nu existau catolici sau protestanti, ci erau toti ortodocsi. Acel calugar avea deosebita dragoste si mare evlavie catre Maica Domnului si în fiecare zi îi facea canoanele, acatistele si paraclisele. Si facea metanii totdeauna cu multe lacrimi la icoana Maicii Domnului, ca s-o aiba ajutatoare pe pamânt si în vremea mortii si în ziua judecatii.

Dar, auzind el ca este atâta frumusete în ceruri, zicea: "Daca un înger este atât de frumos, dar Maica Domnului, care-i împarateasa Heruvimilor? Oare nu pot eu în viata asta sa o vad pe Maica Domnului? Macar cât este cu putinta omului!" Si a început a se ruga: "Maica Domnului, daca vrei si daca crezi ca îmi este de folos, as vrea sa te vad o data în veacul de aici, ca mai mare evlavie sa simt pentru tine si mai mare credinta. Eu vad sfintele tale icoane, dar as vrea sa vad cum esti tu în ceruri. Nu sunt vrednic, ca sunt om pacatos, dar macar cât este cu putinta omului". Ca de s-ar arata slava ei cuiva, ar muri omul de atâta frumusete.

Întrunirea inter-ortodoxa pentru evaluarea noilor date ale relatiilor
dintre Bisericile Ortodoxe si Consiliul Mondial al Bisericilor Tesalonic,
29 aprilie -2 mai 1998

În urma noilor probleme ridicate de unele curente protestante in cadrul CMB, Bisericile Ortodoxe îsi pun tot mai mult problema modului de participare al lor la dialogul ecumenic. În aceasta directie, la Tesalonic a avut loc o întâlnire inter-ortodoxa, al carei document final îl publicãm mai jos.
Noi, delegatii tuturor Bisericilor Ortodoxe canonice, ne-am întrunit, prin puterea lui Hristos Înaltat, în orasul istoric Tesalonic, Grecia ,în perioada 29 aprilie - 2 mai 1998, la invitatia Sanctitatii Sale Patriarhul Ecumenic Bartolomeu , raspunzând initiativei Bisericilor Rusa si Sârba, în urma retragerii Bisericii Georgiene din Consiliul Mondial al Bisericilor. Întrunirea a fost gazduita de organizatia “Tesalonic-Capitala culturala a Europei ‘97” prin generoasa ospitalitate a IPS Sale Mitropolitul Pantelimon al Tesalonicului.

La intrebarea „Ce credeti despre Ecumenism? Ajuta el Biserica Ortodoxa?” I. P. S. Lazar Puhalo a raspuns:
„Sînt doua aspecte ale ecumenismului.
Primul aspect este dorinta purtarii unui dialog civilizat si a unei comunicari cu toate popoarele, indiferent de religie sau nationalitate. Celalalt aspect, ce este de fapt esenta Ecumenismului, este o miscare ce încearca sa reduca toate religiile la un numitor comun dar neînsemnat. Aceasta este ultima decizie a Consiliului Mondial al Bisericilor Ecumenice careia noi ne opunem extrem de puternic.
Nu ne opunem unui dialog civilizat. Însa, a spune ca toate credintele crestine contin adevarul, cînd de fapt fiecare contine o parte a lui, niciuna ne pastrîndu-l întreg, este o adevarata blasfemie împotriva Duhului Sfînt. Singura pozitie pe care noi, ca ierarhi ortodocsi o putem avea este a declara si a dovedi Adevarul ortodox. Nu sîntem stapînii credintei si nu avem nici un drept sa o schimbam, sa o compromitem, sa o tradam sau sa o vindem de dragul unei uniri frauduloase ce nu poate servi decît satanei si anticristului.
De altfel, Vaticanul este cea mai mare putere politica de pe pamînt. El poate manipula totul pentru a cîstiga, si sub nici o forma nu ne putem încrede în el.
Repet, sînt pentru un dialog civilizat. Dar ecumenismul este o sarlatanie. Si nu în ultimul rînd, a cauta sa creezi „o noua religie” întru Iisus Hristos este neimportant si nu neaparat necesar pentru Mîntuire.”

Arhim. Arsenie Papacioc

"- De vizita Papei Ioan Paul al II-lea în România ce parere aveti?
- Ar trebui sa nu va puneti problema aceasta…
- Se tot discuta, pro si contra…
- Discuta oamenii politici, oamenii care compara la nesfîrsit, nu noi. Dar, daca vreti parerea mea iat-o: Sa nu aud de Papa si sa nu aud de catolicism! Au facut mari greseli catolicii si asta va spun eu, ca preot. Ei n-au proscomidie, n-au o serie întreaga de lucruri, au o parte din Taine mai mult simbolic, n-am încredere în Împartasirea lor – care o fac cu mîna sau nu stiu cum… Asa ca am mare necaz pe ei. S-au rupt de biserica dupa 1054 de ani. Venirea Papei aici nu a fost ca sa ne creasca ci ca sa cîstige cîtusi de putin. Caci Adevarul este foarte luminos mai ales pentru cei care-l urasc. Iar Adevarul este în ortodoxie iar România este tara cea mai intens duhovniceasca si ortodoxa. Asa ca le stam în coaste catolicilor, vor sa distruga Adevarul. Dar n-au ce face, noi am fost de la început asa, Mîntuitorul a fost ortodox iar noi nu facem, decît ceea ce a facut El. Iar catolicii nu ne pot suferi pentru ca, ei nefiind în ordine, îi arata asa cum sînt farul acesta ortodox, România. Papa n-a venit decît sa mîzgaleasca. Asa cum se pune si problema ecumenismului astazi, unirea tuturor religiilor. Noi avem sfînta Împartasanie, ei nu au asa ceva. Vor sa ne împacam ca sa fie ei liberi sa faca ce vor, sa intre cu palaria în cap în biserica mea si sa spuna ca „sîntem una!” Deci Papa a venit aici ca sa întareasca catolicismul nu ortodoxia. Si el e multumit desi, dupa mine, n-a rezolvat cine stie ce…

Interviu cu Prea Cuviosul Arhimandit Dr. Gheorghios Capsanis,
Egumenul Sfintei Mãnãstiri Grigoriu din Sfîntul Munte Athos

Întrebare: Prea Cuvioase Pãrinte Egumen, cum priviti Sfintia Voastrã miscarea de apropiere interreligioasã la care iau parte si reprezentanti ai Bisericii Ortodoxe ?
Rãspuns: Din capul locului se vede cã aceastã miscare este dirijatã de romano-catolici. Începe cu declaratiile de la Assisi si se sfîrseste la Roma. Întrevãd aici o încercare a Papei de a se impune nu numai ca si conducãtor al tuturor crestinilor, ci si al tuturor religiilor. Aceastã afirmatie a mea este întãritã dacã luãm în considerare si alte actiuni asemãnãtoare ale Vaticanului cum ar fi pozitia dominantã pe care si-o asumã Papa în negocierile crestinilor cu Vaticanul, sau în cele cu evreii legate de situatia Locurilor Sfinte. Este clar cã Papa încearcã sã preia conducerea spiritualã a Europei Unite, nu doar a tuturor "bisericilor si confesiunilor crestine" (lucru cu neputintã deocamdatã astãzi), sã-si asigure primatul într-o Europã polimorfã religios.
Sunt caracteristice în acest sens si declaratiile pe care le-au fãcut conducãtorii Uniunii Europene, Jaques Santer si Romano Prodi, vorbind despre "un cîmp comun de colaborare al cultelor cu societatea civilã" pentru întruparea ideilor unei Europe noi "atît în viata politicã cît si în laturile ei religioase".